Lista completă, pagina 2
Salcâmul
Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniștea ploioasă...
Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale...
Se face iar tăcere... și te străbat fiorii:
Ne lasă și cocorii!
"Fugiți, fugiți departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri înghețul de la poluri!..."
Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,
Salcâmul de la poartă...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Șt.O. Iosif despre tristețe sau despre tăcere
Răzlețe
I
De ce sunt trist, mă-ntrebi? O, iartă, iartă!
Nu pot să-ți spun... La ce ți-aș spune ție?
De ce să-ntunec dulcea veselie
Din ochii tăi cu jalea mea deșartă?
Tu ești un crin ce crește pe cîmpie
Și poți să stai de strajă-n rai, la poartă.
Pe mine însă un blestem mă poartă
Ca pe o frunză dusă-n vijelie...
De aceea lasă clipele aceste
Să uit ce-a fost și ce va fi o dată,
Si să visăm privind cum înserează
Pînă s-o stinge cea din urma rază,
Pînă ce umbra nopții-ntunecată
Ne-a coperi, cu-ncetul, fără veste...
[...] Citește tot
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Șt.O. Iosif despre visare, despre religie sau despre ochi
Acolo
Tu, singuratică și-albastră,
Rătăcitoare-n infinit,
La ce mă chemi necontenit,
Acolo-n colțul de fereastră,
Să te ador înmărmurit?...
Și spune-mi ce-nrudită vrajă
Și ce îndepărtat mister
Mă face pururi să te cer
Deasupra capului de strajă,
Stea singuratică pe cer?...
poezie celebră de Șt.O. Iosif din Patriarhale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Arborii-nfloriți răsună...
Arborii-nfloriti rasuna,
Cânta cuiburile-n slava...
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbrava?
Pitigoiul care-ntruna
Da din cap cu-atâta fala?
Ori pedantul cuc ce-si striga
Numele fara greseala?
Este oare cocostârcul,
Care, tacticos la pasuri,
Calca-nfipt pe lungi picioare,
În acest concert de glasuri?
Nu! În inima-mi traieste
Cela ce conduce corul...
Tainic simt cum bate tactul,
Si socot ca e amorul.
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Șt.O. Iosif despre muzică
Rugă
Ulițele-nnegurate
Luna în argint le-mbracă,
Limpede un clopot bate
Straja cea dintâi...
În grădină doarme floarea,
Doarme fluturul pe floare;
Până și privighetoarea
A tăcut acum...
O, natură, împrumută-mi
Din odihna ta o clipă -
Vino, dulce somn, sărută-mi
Ochii obosiți...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Șt.O. Iosif despre timp
Fulgii
Zăceau priveliștele moarte
Sub cerul sur, în asfințit,
Și-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăț amorțit.
În mijlocul naturii mute
Eram eu singur călător:
Îmi aminteam de vremi trecute
Și mă visam în viitor...
Iar din imperiul tăcerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cădeau încet, cădeau puzderii
În urma și-naintea mea...
poezie celebră de Șt.O. Iosif din Poezii (1902)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pată
O pată nu-i un lucru mare,
Când te numești maestru Caragiale:
Și soarele le are pe-ale sale,
Dar pentru-aceea, tot rămâne soare.
epigramă de Șt.O. Iosif
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă cuprinde dor adânc de țară și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul, iau Cartea unde curge sfânt izvorul de-nțelepciune și tărie rară.
citat celebru din Șt.O. Iosif
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Șt.O. Iosif despre dor
Tălăngi
Se-aud de pretutindeni tălăngile sunând,
Plâng unele cu larmă și altele-n surdină,
Răspund și dau de știre că turmele-n curând
Vor coborî la șesuri...
În galbena lumină
De-abia le-auzi cum sună, mai jos tot mai departe...
Le-adună vântul parcă în negre văgăuni
Și-apoi le-alungă iară pe văi, și iar le-mparte,
Cu glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni...
Trezite din prăpăstii de plânsetele lor,
Cresc negurile sure, alunecând tăcute,
Ies după stânci în pripă și pier ca un decor
Retras de mâna unei ființe nevăzute...
Apar din altă parte, sporind acum treptat,
Și-n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte,
Iar piscul singuratic, sub cerul întristat,
Posomorât își trage căciula peste frunte...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Șt.O. Iosif despre vânt
Doi prieteni
S-a stins pe uliți cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu și pustiu...
La colț, în umbră, micul vizitiu
Așteaptă un tramvai întârziat:
El și căluțul lui, doi bieți fârtați,
Bătuți de vânt și ploi,
Ce bine se-nțeleg ei amândoi!
Pe după gât el i-a trecut un braț,
Și fruntea și-a-ngropat-o-n coama
Tovarășului credincios și blând...
Iar calul, nemișcat și el de teamă
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciulește doar urechea, când și când,
În liniștea târzie ascultând...
Și ninge peste ei și nu-și dau seama
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Șt.O. Iosif, adresa este: